radu ciobanasu

a toamna...

2010-10-10T19:06:00.002+03:00

totul fuge, de la timp pana la oameni, care fug si ei, desi pamantul le fuge de sub picioare... oamenii vin si pleaca din viata ta cu o viteza nebuna. sufletul le primeste pe toate incercand sa isi dea seama de lectia pe care trebuie sa o invete...in viteza cu care se succed toate, cum sa-ti dai seama de invatatura? poate toate astea se vor revela mai tarziu... prostii nu vor ezita sa improaste si sa traga concluzii...

"inima, inima, planeta misterioasa
pe care mi-ar fi placut sa traiesc si sa mor."

un gand

2010-09-07T14:39:00.002+03:00

actoria ca un workshop permanent, asa merita sa faci meseria asta... altfel, nu! fiecare proiect sa sape ceva in interiorul tau de actor, cu fiecare proiect sa simti ca ai mai urcat o treapta... cam utopic in vremurile astea de criza, nu?
cand toata lumea se lupta sa supravietuiasca in criza, tu, actorule, iti poti permite sa fii selectiv??...

2010-07-17T05:57:00.004+03:00

Sunt actor si recit cu placere poezie. Daca dau timpul inapoi si ma gandesc bine, cred ca asta e unul din motivele pentru care m-am facut actor: ca sa recit poezie. Nu vreau sa fiu patetic, nici fals, da' am aflat ca unii oameni, au oroare de poezie. Adica pentru ei e cah! Asta dupa ce la un recital de poezie avut la Serendipity mi s-a parut ca exista si un alt Bucuresti in Bucurestiul stiut de mine... Un Bucuresti cu oameni interesati si sensibili la valoare si la texte de Pablo Neruda sau din Cantarea Cantarilor de exemplu...
Nu am stiut sa argumentez in fata celor care nu accepta poezia si care au fost f categorici: "Dom'le, nu imi place! Sa nu aud!" Am fost dezarmat.Unul dintre interlocutori era chiar filolog...cum as fi putut fi altfel? Am vrut sa spun ceva despre ce ar putea trai chiar ei, adica poezie... Am vrut sa spun ceva despre poezia spre care ar trebui sa tindem toti sa o traim atunci cand ne gasim omul...da' nu mi-a venit niciun argument. Am tacut. E dreptul lor sa nu le placa.
Dar...eu sunt fericit! Recit din cand in cand din texte de o frumusete inexprimabila, am libertatea asta si ma bucur! Multumesc celor care imi creeaza aceste sanse!
Joi seara la Serendipity mi-am facut un cadou frumos de ziua mea. Am spus din Nichita, Pablo Neruda, Rumi si am ajuns in inimile unora dintre cei prezenti... La final nu am plecat sec acasa, ci am facut schimb de pareri, impresii, carti de vizita...Unii dintre noi au nevoie de experimente de genul asta, m-am convins inca o data... Asa ca o sa repet aceasta indeletnicire cat de des voi putea...:):):)
To be continued :)

http://www.sfantairina.ro/

2010-07-04T00:00:00.000+03:00

http://www.sfantairina.ro/

2010-06-24T15:47:00.001+03:00

INTERVIU CU DUMNEZEU

Octavian Paler

Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu.
-Daca ai timp.… am raspuns eu.
Dumnezeu a zâmbit, spunând:
-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; că îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?
-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oamnei se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit;
sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.
-Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil. Ar mai fi ceva : ce ai dori ca oamenii sa stie ?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a zis:
-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna…

2010-06-24T14:56:00.004+03:00

As putea spune ca au trecut doi ani de pustiu, doi ani de singuratate, pentru ca intr-un fel au fost de cand ai plecat tu... dar nu a fost asa pentru ca Dumnezeu mi-a trimis mereu oameni minunati in jurul meu...care m-au facut sa simt ca El exista... doar ca... nu ai mai fost tu... sa-mi mangai sufletul cu vorbe cum numai tu stiai, sa te bucuri vazandu-ma implinindu-mi visul meu nebunesc...

Dumnezeu sa te odihneasca!

2010-06-13T15:11:00.002+03:00

„Găsesc că televiziunea e foarte educativă. De fiecare dată cînd se aprinde televizorul, mă duc în camera cealaltă să citesc o carte“. Groucho Marx
„Televizorul nu-i cere telespectatorului decît un act de curaj, unul supraomenesc, acela de a-l stinge“. Pascal Bruckner
„Televiziunea abrutizează oamenii cultivaţi şi îi cultivă pe cei care duc o viaţă abrutizantă“. Umberto Eco

2010-06-13T13:10:00.004+03:00

in fata hubloului tau
am aparut de mai multe ori
nu te-ai uitat niciodata atent la mine
tot timpul m-ai vazut incetosat
voi reveni.
incearca sa ma vezi bine,
uita-te cu alti ochi...

altfel voi pleca iar pe mare

http://www.valeaplopului.com/Despre%20Parintele%20Tanase.php

2010-05-18T23:11:00.001+03:00

Parintele Nicolae Tanase, casatorit si tata a 6 copii, este preot într-un sat din ROMÂNIA, VALEA PLOPULUI ; dânsul deserveste de asemenea si un sat din apropiere, VALEA SCREZII. În anul 1990, Parintele Nicolae a început lupta sa împotriva avorturilor prin predicare. Unele tinere renunta sa avorteze , dar nu-si pot permite un copil din motive social-economice. Pentru aceasta, Parintele Nicolae înfiinteza în anul 1994, asociatia PRO VITA : PENTRU VIATA ; Asociatia îi primeste în grija ei pe acesti copii, pentru un timp sau definitiv, dar ea primeste de asemenea si copii orfani sau copii ai strazii. Mamele care îsi lasa copilul aici pot sa-l ia din nou acasa, ceea ce se întâmpla uneori dupa doi-trei ani, când situatia lor sociala le permite acest lucru. Asociatia pastreaza contactul cu mamele, pentru a le ajuta sa-si creasca copiii. Asociatia PRO VITA numara la ora actuala mai multe case pentru copii. Dar Parintele Nicolae a pus la contributie si pe enoriasii sai. În fata afluxului important de copii (pe care îi gaseste abandonati la usa sa), Parintele îi încredinteaza familiilor din parohia sa. Aceste familii de multe ori au deja mai multi copii, pâna la sase ; dar mai gasesc înca dragostea pentru a creste pâna la înca alti patru copii. În conditiile actuale din România, acesta este un adevarat eroism.
La VALEA SCREZII, Parintele Nicolae a construit un asezamânt care, pe lânga locuinta, cuprinde un dispensar medical si o biserica, o brutarie si un staul. În acest centru locuiesc deja copii, adolescenti si tineri; la vârsta de 18 ani, tinerii trebuie sa paraseasca orfelinatele de stat si ajung de multe ori în strada. Parintele Nicolae a scos din subsolurile Bucurestiului, mame tinere cu copiii lor. Parintele Nicolae se bate pentru viata, înteleasa ca dar de la Dumnezeu. Se bate pentru viata poporului român si viitorul sau. La marea emigratie datorata situatei politico-economice din tara, se adauga trista realitate a comertului cu copii români, nu totdeauna orfani, cumparati de catre unii straini din tarile occidentale, comert pe care Parintele Nicolae îl denunta fara menajamente pâna în fata tribunalelor.
Parintele Nicolae anima de asemenea si doua mici tipografii. Una dintre ele editeaza scrieri despre Ortodoxie, pentru profitul parohiei de la Valea Plopului, unde biserica Sfintii Arhangheli este neterminata. Cealalta editeaza lucrari împotriva avorturilor si în favoarea vietii, pentru profitul asociatiei PRO VITA. Parintele a participat si la emisiuni pe aceasta tema de la T.V. în România si în strainatate. Parintele Nicolae este o personalitate remarcabila. În septembrie 2000, Parintele Philippe Calès a avut ocazia sa întâlneasca în România, un preot teolog care-l cunoaste bine pe Parintele Nicolae. Acest preot i-a adus de trei ori Sfânta Împartasanie Parintelui Nicolae pe patul de moarte… Într-adevar, în timpul comunismului, s-a atentat la viata sa de trei ori, datorita activitatii sale religioase.
Parintele Nicolae si sotia sa Maria au fost gasiti într-o noapte aproape morti pe strada, în urma unui « accident » simulat. Au fost la un pas de moarte, dar cu ajutorul unor prieteni medici au reusit sa scape cu viata. Si astazi mai pastreaza sechele de atunci. Acest lucru s-a întâmplat deoarece Parintele Nicolae mobilizase oamenii din satul sau pentru construirea unei biserici, «Sfintii Arhangheli», ceea ce era interzis. În fiecare noapte, unii oameni lucrau în timp ce altii stateau de paza. Când Militia aparea, toata lumea disparea. Dar biserica a fost construita, o mândrie pentru Valea Plopului. Parintele s-a mai compromis si cu editarea si difuzarea unor carti religioase, ceea ce era de asemenea interzis. Astfel, acest teolog îl considera pe Parintele Nicolae drept un martir si un staret.

2010-04-23T10:36:00.000+03:00

Lucrez la o fericire din bucati
Simt ca asa o sa-mi iasa
In sfarsit

2010-03-24T00:40:00.001+02:00

"...cum ne sunt gandurile, asa ne este si viata..."

2010-03-04T11:28:00.002+02:00

Daca voi lua aripile zorilor, si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii, si acolo mana ta ma va calauzi. Ps.139:9

De la un alt prieten...

2010-02-23T00:06:00.001+02:00

Acum stiu, am aflat si eu...

"Cand un om reuseste sa faca ceva ce i-a solicitat mult efort, in el incepe sa lucreze trufia. Cel ce slabeste, se uita cu dispret la grasi, iar cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul dispretuitor cind altul se balaceste, inca, in viciul sau. Daca unul isi reprima cu sarg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte! Ceea ce reusim, ne poate spurca mai ceva decit pacatul insusi. Ceea ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera incit ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganti si zgarciti, cum succesul ne poate rasturna in abisul infricosator al patimilor sufletesti. Drumul catre iubire se ingusteaza cind ne uitam spre ceilalti de la inaltimea vulturilor aflati in zbor. Blandetea inimii se usuca pe vrejii de dispret, de ura si de trufie, daca sufletul nu este pregatit sa primeasca reusita sa cu modestia si gratia unei flori. Tot ce reusim pentru noi si ne aduce energie este menit a se intoarce catre aceia ce se zbat, inca, in suferinta si-n pacat.

Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur.

Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o sa viseze mancaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca, in ziua urmatoare, inebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbinzii trufase asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia ramine trufie, iar sentimentul frustrarii o confirma.

Daca ai reusit in viata, nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii. Reusita este energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramine nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean. Ingamfarea si trufia reusitei te coboara, incetul cu incetul de pe soclul tau, caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor.

Slabeste, bucura-te si taci! Lasa-te de fumat, bucura-te si taci! Curata ograda ta, bucura-te de curatenie si lasa gunoiul vecinului acolo unde vecinul insusi l-a pus. Caci intre vecin si gunoiul din curte exista o relatie ascunsa, niste emotii pe care nu le cunosti, sentimente pe care nu le vei banui vreodata si cauze ce vor ramine , poate, pentru totdeauna ascunse mintii si inimii tale.

Intre omul gras si grasimea sa exista o relatie ascunsa. O intelegere. Un secret. Un sentiment neinteles. O emotie neconsumata. O dragoste respinsa. Grasimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Si, in viata noastra nu exista profesori mai severi decit viciile si incapacitatile noastre.

Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu... "

Nicolae Steinhardt

disparate

2010-02-22T00:41:00.002+02:00

Viata fara televizor, ce usurare! Traiesc asta de o luna si simt ca nu pierd nimic... Ce ar fi sa ma supar intr-o zi si sa arunc si mobilul intr-un canal? Vis irealizabil, din pacate...

Fericirea e o vocatie? Daca nu o ai, poti lucra sa dezvolti abilitati in acest sens?

"Supararea vine de la diavol"-ce vrea sa zica aceasta vorba, l-am intrebat pe un prieten. El, prietenul, mi-a raspuns in cel mai simplu mod posibil: "Pai, ce motive avem sa fim suparati?" Nu avem.

2010-02-16T03:38:00.001+02:00

"Iarta-ne, Doamne, ca nu stim ce facem!"

2010-02-07T12:10:00.002+02:00

"...schimbarea nu poate fi evitata in viata. Asa ca nu rezista schimbarii, ci imbratiseaz-o.

Viata se schimba tot timpul - iar conditiile de zi cu zi pe planeta noastra se schimba si ele in moduri neasteptate - astfel ca schimbarea este o actiune reala si foarte prezenta in vietile noastre.

Viata ne invita sa nu lasam schimbarile sa ne destabilizeze, ci sa ne intarim si sa le traversam cu fruntea sus."

Neale Donald Walsch

2010-01-24T17:15:00.004+02:00

"Iubeste-ti aproapele, ca pe tine insuti..." Daca am avea puterea de a urma acest indemn, aceasta invatatura-dar, de cate rele am fi feriti, de cate boli sufletesti si trupesti am fi evitati!... Dar noi nu luam in seama lucrurile cu adevarat importante, plutim in deriva pe marea de materialism...si ne cautam adevarurile si alinarea in alta parte...

La multi ani!

2010-01-01T14:19:00.003+02:00

Concertul de Anul Nou de la Viena, transmis la fiecare 1 ianuarie in peste 70 de tari la radio si televiziune (TVR1 nefacand exceptie, din fericire), mi se pare cea mai optimista varianta de a incepe anul. A devenit o traditie personala fara de care nu concep Anul Nou.
L-am urmarit cu bucurie si anul acesta. M-am minunat de vitalitatea dirijorului francez Georges Preter, in varsta de 85 de ani si iar mi-am promis ca intr-un 1 ianuarie, voi asculta muzica familiei Strauss live...:)

La multi ani!

Cestiuni pecuniare

2009-12-23T00:55:00.007+02:00

"daca il platesti pe om in banane, o sa te alegi cu o maimuta..." (David Ogilvy) Cat imi place vorba asta!

Acum, daca o sa i-o servesc vreunui domn patron care va aprecia drept derizorii serviciile mele de entertainer, crezand ca l-am inchis, "l-am dat pe spate", ma tem ca o sa o ia mot a mot si o sa-mi replice ca el exact de asta are nevoie, adica de o maimuta si e normal sa imi serveasca un onorariu adecvat: banane! Pana la urma multi considera actoria un fel de "maimutareala", nu?

Din fericire, multi dintre cei cu care am negociat in ultima vreme, pareau ca fac f bine diferenta dintre un frac pus pe un domn fochist si un frac umplut (in cazul meu mai ales (!) ) de un actor...

2009-12-18T00:47:00.005+02:00

Nu-mi plac oamenii care nu cred in Mos Craciun. Eu l-am vazut. Am intrat pe un site, unde puteai vedea imagini live cu Mos Craciun in casuta lui din Laponia. M-am uitat uluit vreo cateva minute: era Mos Craciun in carne si oase! Daca nu ma credeti, contactati-ma si va dau adresa site-ului. Eu l-am vazut, deci exista! Sigur ca mie imi plac mai mult oamenii care nu l-au vazut niciodata pe Mos Craciun, dar ar fi in stare sa jure, sa bage mana in foc ca exista. Sunt oameni faini.

La multi ani! :)

2009-12-16T13:03:00.003+02:00

"Ajunul din copilarie, cu lumanari si brad frumos

Stand pe genunchii mamei, inchizi pleoapa somnoros

Nici o nuia in sac; o carte, atata doar de colorat

Si-o pasare de guma ca sa te uiti la ea extaziat.

Ajunul din copilarie, prea iute disparand in zbor

Abia te joci si razi si iata ti se spune: "somn usor!"

Ti-aduce mama o felie de paine, sa te linistesti,

Si cu felia-n mana intri in visele copilaresti.

Ajunul celor maturi; daruri de cate oare nu-ti va da!

Vechi amintiri batand din aripi vor popsi in preajma ta

Ajunuri vechi si frunti plecate s-au sters de timpii fumurii

Imi place jocul de lumina din jocurile de copii."

2009-11-22T23:28:00.004+02:00

lacrimile au secat

pietre au inflorit

dorul de oameni frumosi macina

clownii imi fac semne cu mana

"mortii cu viii", da!

icoane catedrale cresc la infinit in sufletu-mi

Gheorghe Dinica

2009-11-10T18:01:00.023+02:00

Am sperat într-un miracol, care nu s-a mai produs, acolo sus s-a hotarât altceva... MAESTRUL a dăruit mult toata viaţa,... şi a obosit, deci să-l luăm să se odihnească - s-a spus, probabil, acolo sus!... Maestrul era obosit de cât dăruise semenilor, aşa că a trebuit să plece!... Azi!

A murit Gheorghe Dinică? Nu! Au murit Ernest Maftei, Florian Pitiş, Adrian Pintea, Ştefan Iordache, Nicu Constantin? Nu! Intreabă despre ei, pe stradă, pe oricine îţi iese în cale, şi o să vezi cât de prezenţi sunt fiecare dintre ei în sufletele oamenilor... Toţi vor şti să-ţi povestească despre Bunicul din "Dumbrava minunată", despre aventurile lui Iancu Jianu, despre eternul tânăr Florian Pitiş, extraordinar actor şi om de muzică şi de radio, despre "Regele scamator" şi "Cel mai iubit dintre pamânteni", despre inegalabilul purtător al "Ochelarilor miraculoşi" sau despre Stănică Raţiu, "Nepotul lui Rameau", "filantropul" Pavel Puiuţ, etc... Marii actori nu mor niciodată, ei se retrag în apropierea îngerilor pentru binemeritata odihnă!... Insă noi, oamenii, nu ne putem împaca uşor cu aceste "retrageri", nu putem să nu ne temem pentru teatrul si filmul românesc, dar putem spera că vor apărea urmaşi demni ai celor pomeniţi!... Pentru că arta adevarată trebuie să trăiască, pentru că avem nevoie de valori adevarate, care să ne fie repere!...

Dumnezeu să-l ierte pe GHEORGHE DINICĂ! Dumnezeu să-i odihnească pe toţi marii noştri actori!

...

2009-11-06T01:14:00.002+02:00

"Nu-mi ajung ochi sa te plang,
Nici cuvinte nu-mi ajung.
Drumul meu sub cer e scurt,
Drumul tau in pamant e lung.

Ma doare casuta

..................................................

Toate
Cate-au ramas fara tine
Ma dor.
Nu-mi mai e dor de nimeni, mama,
Numai de tine mi-i dor.

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici macar nu te urasc
Cum te blestema unii, vreau sa zic,
La fel cum lumina parasc.

Dar ce-ai face tu si cum ai trai
De-ai avea mama si-ar muri,
Ce-ai face tu si cum ar fi
De-ai avea copii si-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici macar nu te urasc."

Toamna

2009-10-29T11:52:00.004+02:00

Azi dimineata, prin fereastra deschisa, mi-a intrat in casa o.... frunza galbena!... O instiintare clara, cum ca, gata, e toamna in toata regula!:) De parca lumina gri a zilelor, copacii de miere, vantul nelinistit care ravaseste suflete si frunzele de prin parcuri, nu ar fi fost deajuns... :(

Niciodata Toamna

Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin ingrosat in fundul lor de lut,
Stau in tarmu-albastru-al raului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.

Pasarile negre suie in apus.
Cu frunza bolnava-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, scuturand in sus,
Foile-n azur.
Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca
Vie sa asculte-ndemnul nenteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses.

Tudor Arghezi

2009-09-27T14:04:00.000+03:00

Spectacolele reusite le port in suflet ca pe niste icoane, la care ma raportez mereu si din care imi trag seva pentru ceea ce incerc si eu sa fac pe scena... Cele mai puternice imagini raman acolo vii, in ciuda trecerii anilor...

Recent am vazut Moartea lui Gonzago in regia georgianului Andro Enukidze. Dupa primele minute de vizionare, mi-am dorit ca piesa sa nu se termine niciodata sau sa dureze cat mai mult... L-am sorbit din ochi pe toata durata piesei pe Ion Sapdaru (Charles, director de teatru), actor si regizor pe care il admir ca artist si om. In urma cu vreo zece ani, in sala de lectura a Teatrului National "Vasile Alecsandri" din Iasi, Ion Sapdaru, ma asigura ca in sufletu-mi palpaie o luminita intru Thalia si ca pot merge pe drumul acesta...

Moartea lui Gonzago, e o piesa despre teatru si actor, e o piesa care ma ajuta sa merg mai departe, imi confirma ca se poate si ca merita sa faci meseria asta, in ciuda dezinteresului manifestat din multe parti...si a altor piedici...

Ar mai fi de spus ca am vazut-o intr-un oras luat de multe ori in deradere, numit "orasul de unde se agata harta in cui", dar unde teatrul e ocrotit si la mare inaltime. E vorba de Botosani, orasul in care m-am nascut si orasul unde ma voi simti mereu acasa.

2009-08-03T16:34:00.000+03:00

La munte. Din cer cad "mari franghii de ploaie".

Jurnalul Oanei Pellea. Sentimentul continuu ca autoarea este langa tine si numai tie iti face aceasta trista confesiune. O carte care-ti inroureaza ochii, mai ales daca ai parinti care au plecat...dar nu numai. Un om ramas frumos in pofida tuturor pierderilor...

Jogging prin padure. Acces la fericire.

Cartile sufletului meu

2009-07-15T09:19:00.001+03:00

M-au fermecat Memoriile lui Mircea Eliade! Citisem alte carti scrise de el, dar nu si Memoriile, desi elemente autobiografice mai intalnisem in Romanul adolescentului miop, o carte care m-a influentat si ea la vremea ei... Cata sete de cunoastere si cata energie spirituala! Un adevarat model de de urmat pentru cei care urmeaza calea autoperfectiunii si au ca prioritate in viata imbogatirea spiritului si trairea intru frumos... Fara sa vreau a fi moralist, ma doare ca astazi mass-media promoveaza alte "modele"...

Sunt fericit si pentru ca Memoriile autorului lui Maitreyi, aduc si ele un aport important la revenirea apetitului meu pentru lecturi... Citesc cu pofta si interesul din adolescenta! Cu cata tristete si frustrare am citit "Dar destinul a vrut altfel"- ultimele sale cuvinte scrise in aceasta carte... Am regasit emotia intensa din copilarie, atunci cand la finalul unei carti murea eroul...

Zilele acestea eroul meu este Mircea Eliade. Asa vreau eu sa fie. Un cadou frumos pe care mi l-am facut de ziua mea.

Un an

2009-06-22T13:24:00.000+03:00

"Disparem regretati o vreme de cativa, indiferenti pentru cei mai multi, dand satisfactie celor care ne-au detestat. Oricum, viteza cu care suntem evacuati din lumea aceasta, o data ce am parasit-o, este enorma. Cand ultimul om care ne-a cunoscut ne uita sau dispare si el, devenim "stramosi", adica un numar statistic in generatiile trecutului."

Simplu si limpede spus de Gabriel Liiceanu in "Usa interzisa". Am tinut sa postez asta aici pentru ca subscriu cu totul si pentru ca acasa am vazut "indiferenta" acolo unde asteptarile erau altele... Multumesc celor care m-au ajutat si ma ajuta sa impiedic uitarea.

Peste cateva zile se implineste un an de cand mama m-a parasit. Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca!

bucurie difuza

2009-06-22T10:56:00.000+03:00

...surasul mamei regasit in zambetul (amar) al bunicii care traieste...

Dimineata de aprilie

2009-04-05T05:08:00.000+03:00

Certat cu cuvintele. Le urasc pentru ca nu ma ajuta atunci cand le chem... Nu sunt singur, stiu.:)

In primavara asta eu nu exist, ma uita la ea ca la un tablou care-mi arata un peisaj de vis uneori... eu sunt in afara lui... Nu spun de ce, ca nu vreau...dar "Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul."/ "Cine-ar avea curajul sa-mi faca vreo durere?/" Canta privighetoarea si repeta zefirul: O zi de fericire un an de lacrimi cere." Tot Omar Khayyam... Mi s-a facut dor de el...:)

2009-03-31T18:08:00.000+03:00

"Fii vesel, caci tristetea o sa dureze pururi!

Mereu aceleasi stele s-or invarti-n azururi.

Din caramizi facute din trupul tau, n-ai teama,

Se vor zidi palate pentru neghiobi de seama."

Omar Khayyam :)

2009-03-30T19:34:00.000+03:00

Timpul se ia foarte in serios, eu il iau in continuare la misto... Am tot pierdut, dar nu vreau sa ma schimb, altfel nu as mai fi eu...

Au inflorit primii copaci, e timpul pentru curatenia de primavara... curatenie in suflet, sa ramana numai optimism...

2009-03-25T00:07:00.000+02:00

Mi-ar placea sa pot sa-mi beau cafeaua in fiecare dimineata privind in "ochii Sibiului"... Sper sa ne intoarcem des aici, orasul ma inspira mult...

Confesiuni...

2009-03-18T23:06:00.001+02:00

Obisnuiam sa o sun de fiecare data cand plecam undeva, si sa-i povestesc despre lucrurile frumoase, care mi se perindau prin fata ochilor... Voiam ca ca prin ochii mei sa vada si ea, stiam ca se bucura cu adevarat pentru mine, ea, care de aproape douazeci de ani, nu isi luase nici o vacanta... Imi dedicase mie totul... Imi imaginam ca ochii mei sunt o prelungire a ochilor ei, ca vede si ea odata cu mine. Voiam sa fie mandra de baiatul ei care vede lumea, pregatindu-se sa o si cucereasca... Ce senzatie de sufocare si de neputinta, la Londra, cand voiam sa pun mana pe telefon si sa o sun, ca sa o bucur cu locurile pe care le vad!... Parca de acolo, constientizam si mai mult singuratatea imensa in care m-a lasat plecarea ei...

"Asta e viata", zice de langa mine cineva, incercand sa ma aline si sa ma faca sa tratez cu maturitate tot ce mi se intampla. Asta e viata? Cu fiecare zi ce trece, imi dau seama ca da, asta e viata, are dreptate, in viata nici o bucurie nu e deplina.... intotdeauna marilor bucurii, le atarna ancore grele de melancolie...

Londra mea...

2009-03-17T11:00:00.000+02:00

2009-02-28T13:14:00.000+02:00

...Din cauza ca nu stiu daca voi putea sa duc vreodata la bun sfarsit toate proiectele dedicate Ei, profit de acest spatiu de fiecare data cand mi-e dor...

...

2009-02-28T13:04:00.000+02:00

Mi-e sufletul plin de viermi mari

Altadata era un necuprins lac albastru

Fa-ma Doamne iar floare de cires

Sa pot vorbi cu Tine...

Nu mai sunt uriasul care traia pe culmile muntilor

Azi sunt un pitic cu toate boante...

2009-02-20T14:18:00.000+02:00

dor

2009-02-20T14:14:00.000+02:00

latrat de caini

totusi echilibru

unde esti, mama, lumina alba?

Ganduri intr-o zi... a primavara...

2009-01-24T13:57:00.000+02:00

In esenta, raman un introvertit, in ciuda anilor mei de teatru si a altor activitati adiacente... Tin foarte mult la intimitate si discretie in continuare, asa ca nu voi fi niciodata un blogger foarte activ... Vreau ca trairile mele, sa fie numai ale mele... Voi posta aici, numai atunci cand nevoia de a marturisi si altora, va fi insuportabila... Asta gandesc acum, cine stie cum voi evolua, oamenii se schimba cu fiecare clipa ce trece, din fericire... Aici este partea frumoasa, nuu?
Dumnezeu sa-l odihneasca pe Grigore Vieru, poetul pe care cand il citeam, ma simteam razbunat...in fata mortii!... Oare cine va mai scrie asa sensibil despre MAMA ? Speram ca prin natura profesiei mele, sa-l pot intalni la un moment dat... Dumnezeu sa ne dea si minte, sa ne pretuim oamenii dragi, atunci cand sunt langa noi si printre noi, nu dupa ce pleaca... Dumnezeu sa ne odihneasca parintii!

...frumos, dar rece...foarte rece!...

2009-01-06T15:04:00.000+02:00

2009-01-06T15:02:00.000+02:00

2008-11-02T23:18:00.000+02:00

Iti mai multumesc odata, Ivu...

2008-11-02T22:55:00.000+02:00

Litanii pentru orga

de G. Vieru

„Nu suntem saraci de-avere,
Da’ saraci de mangaiere.“
(Folclor)

Stau cu trombonul unii
In jurul gatului incolacit:
Juvat de aur.
Stau altii ca nebunii
Cu panza unui verb
Tot zadarand un taur.
Stau unii pe aur,
Pe jaratecul lui.
Pe riscul cel mare
Stau altii,
Pe gheata lui de cristal.
Si-avand doar cu moartea
Relatii,
Sta maica-mea intr-un spital.

Cum nu sunt doi pomi
Intocmai la fel,
Si nici doua popoare;
Cum nu se aseamana perfect

Cicoare cu cicoare
Astfel, maica, si tu
Esti unica-n lume,
In sufletul meu,
In cantul
Ce-mi bate sub tample.
Nimeni nu
Poate golul sa-l umple,
Golul ce-l lasi
Nici cantecul meu,
Nici popularul meu nume,
Nici tara chiar, care
La fel mi-e de scumpa si ea.
Ramai.
Mai ramai.
Nu pleca.

Puternic nu sunt.
Nu pot fi de fata
Cu sangele meu
Cand este ranit.
Nu indraznesc
Sa calc in picioare
Vipera ce m-a incoltit.
Nu pot pana la capat
Cantecul duce.
Scriind,
Parca-as ara cu o cruce.

Dorm iepureste si-mi pare
Ca nu mai vin zorii.
Inghet fara
Lana alba-a ninsorii.
Tulbure, Doamne,
Mi-ar rataci sufletul,
Tulbure si-mprastiat,
Cocosul de aur al cerului
De l-as gasi dimineata taiat.
Puternic nu sunt
Nu pot o casa dura,
O cruce nu pot ciopli.
Cocorii se duc
Si nu-i pot opri.
Stelele cad
Si nu le pot la loc tintui.
Vremea ca viscolul te-acopera
Cum sa te apar, mama: fluture fericit,
Soare
In aceeasi clipa
Rasarit si-asfintit?!

Trudite cat tara intreaga,
Manutele tale de ceara
In noaptea cea neagra,
In noaptea cea neagra
Odihnescu-se prima oara.
Prima oara

Sarut mainile tale
Din care ierbi vor rasare.
Mi-i plina fiinta de jale
Ca trupul marii de sare.

Trista dimineata
De duminica mare.
Imi izvoraste pe fata
Steaua cea de sare.
Privesc cu durere la
Verzile sabioare
De porumb din gradina ta,
Mama, care
Nu te mai pot apara.
Intregul nu mai e intreg.
Strig:
Sunt cel mai fara de noroc!
Desi inteleg, inteleg
Ca toti suntem un lemn
De foc.

A cazut cerul din ochii tai
Si s-a faramitat.
A cazut de pe fata ta soarele
Si-a inghetat.

Incremenit e vantul cel racoros
Fara harnicele tale maini.
Cautandu-te pe tine,
S-au tainuit izvoarele-n tarani.
Ca un pom doborat
Insusi graiul
Parca se aude cazand.
Doamne, atat de singur,
Atat de singur
N-am fost nicicand!

Nu-mi ajung ochi sa te plang,
Nici cuvinte nu-mi ajung.
Drumul meu sub cer e scurt,
Drumul tau in pamant e lung.
Ma doare casuta,
Gradina ta verde,
Toate
Cate-au ramas fara tine
Ma dor.
Nu-mi mai e dor de nimeni, mama,
Numai de tine mi-i dor.

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici macar nu te urasc
Cum te blestema unii, vreau sa zic,
La fel cum lumina parasc.

Dar ce-ai face tu si cum ai trai
De-ai avea mama si-ar muri,
Ce-ai face tu si cum ar fi
De-ai avea copii si-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici macar nu te urasc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viata traiesc.
Nu frica, nu teama
Mila de tine mi-i,
Ca n-ai avut niciodata mama,
Ca n-ai avut niciodata copii.

Te-ai scufundat
In vesnicie,
In apele ei,
Ca-n aerul de sus
Mirozna florilor de tei,
Ca iarba toamnei
In pamant,
Ca taina tremuranda-n
Tacerea unui cant;
Ca ochiul pasarii
In somn,
Tu care parca spui:
Lasati-ma putin
Sa dorm.
Ca cel’lalt gand al meu

Te-astept sa te intorci
Cu bucuroase vesti,
De varul vechi sa razui
Aceasta zi,
Cu zambetul tau cald
S-o zugravesti.
Te-astept sa te intorci.

In noaptea cea rece,
In ziua mai calda
Nimic nu detest.
Exista lumea cealalta
Cat timp
Exista pamantul acest.
Suflet scazut,
Idee inalta.
Dar
Inca-i frumos in cant.
Exista lumea cealalta
Cat timp
Exista acest pamant.
Doine se-aud. Tresalta
Intinderi ceresti.
Exista lumea cealalta
Cat timp, mama,
In noi vietuiesti.

Lipsesti dintre lumine,
Dar nu lipsesti din mine.
Lipsesti de la fereastra,
Dar nu din limba noastra.
Lipsesti din blanda seara,
Dar nu lipsesti din tara.
Plecata esti in moarte
Ci-aproape, nu departe.

Pe 3 noiembrie 2008 mama ar fi implinit 57 de ani... Dumnezeu a vrut altceva. Traiesti in sufletul meu, mama scumpa. Te iubesc.

iata-ma si blogger

2008-10-30T01:23:00.000+02:00

yuhuuuuuuuu, lume virtuala! sunt si eu pe aici! parca ma simt asa descoperit... sa vedem. .. daca nu imi place, ma retrag:), doar nu ma obliga nimeni sa raman asa in vazul lumii... deocamdata mi-e bine. cui ii pasa? :)